marți, 28 iunie 2011

Dor. Lacrimi. Infinit.

Ma uit des inapoi ,cu ochii goi ,ma pierd in fum ,prafuri,si foi ca sa uit de el. Simt nevoia de ceva nou. Nu imi era dor de el, imi era dor de ce a fost intre noi . Ma inec in lacrimi , imi spunea ca pot sa-mi iau  iubirea inapoi.Stateam pe malul marii ,cu privirea in gol si lacrima rece iar aparu pe obrazul meu. Plapand auzeam un strigat mut. Vedeam cum valurile se spargeau .Eram cu gandul la el . Si stia cum pica, cum nu mai aveam nimic ,ca nu mai tineam nimic langa el din ce aveam, ma sfasia sentimentul ca nici macar el nu mai era.Cum imi zguduia inima ecoul sentimentului de nimic ,cum de saptamani intregi tipam inauntrul meu de dorul imbratisarii lui ,pentru ca aveam inima inghetata si nu ma intelegea nimeni .Si speram ca o sa ma bucur cand el v-a simti macar jumatate din ce am simtit eu .Au fost atatea nopti nedormite,lacrimi varsate pentru el ,in zadar . Nu merita asta , defapt nu ma merita el ..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu